Cateva cuvinte de la Dana Faina

Articolul acesta este un comentariu facut de Dana Faina unei postari mai vechi, m-a impresionat si consider ca merita o postare nu doar sa fie un comentariu, poate necitit.
" Marca este si va ramane pentru mine un loc special de care ma leaga atatea amintiri. Are ceva... nu stiu...un farmec deosebit... o frumusete aparte... care te cheama. Mereu imi va fi dor de Marca...de verile in care copii fiind umblam desculti prin colbul de pe ulita, de mirosul de fan cosit... de diminetile de vara in care lumea se scula devreme sa mearga la sapa sau la coasa... ori cand se scotea ciurda...si-l auzeam sub geam pe tati vorbind cu baciu Toderea... despre cum creste malaiu'...cu cat sunt porcii la piata in Suplac...Mi-e dor sa merg la vale sa spal cateva rufe, sa ma uit cum creste ceapa in gradina...sa culeg fasole verde si sa fac o zeama buna.. gatata...Mi-e dor s-o aud pe nana Marie strigand-o pe Mariana sa bage puii si sa adape vaca... ca imediat vine tata-sau de la sectie...ori sa vina Leana pana la noi sa bagam niste cartofi in ler...ori niste ludaie...Mi-e dor sa aud si sa vad oameni mergand pe ulita...sa ma intalnesc cu ei si sa ne-ntrebam de sanatate...sa vina baciu Pavele sa-i scoata tati o masea, sau matusa Fica sa ne aduca niste lapte... laptele ala bun...prospat muls...sa beau direct din sistar...nicaieri nu am baut lapte mai bun ca ala...Mi-e dor sa merg la Zmida sau pe Valea cea Mare si sa culeg cimbrisor pentru ceai, sau macese si sa fac dulceata...Mi-e dor sa merg cu Andreea si sa fugim pe duleu pana la Barcau si sa ne intrebe oamenii: "Unde mergeti asa grabite? Aveti pamant de sapa la Barcau?", ori sa mergem sa spalam covoare in Barcau si pana acasa... in carut... sa fie toate prafuite...Mi-e dor sa pun muraturi si sa fac dulceata cu ce avem prin gradina...sa le pun frumos in camara si sa ma mandresc cu ele...Mi-e dor sa culeg merele, sa le pun in ladite si sa avem toata iarna...mi-e dor de aroma si gustul sanatos al Ionatanelor.Mi-e dor de Sarbatorile cu miros de cozonaci si sarmale...sa mergem cu colinda toata noaptea, iar dimineata sa fim prezenti la biserica... mi-e dor de tati...sa ma mai certe ca nu ma duc la sapa de cate ori vrea el, dar sa ma si laude ca nimeni nu face asa bune mosocoarne ca ale mele...(si credeti-ma, le fac asa de bune...mai fac uneori si aici...)Mi-e dor de frati... de surori... viata asta ne-a imprastiat atat de departe unul de altul...mi-e dor de copilaria lipsita de griji...cand grijile erau in seama parintilor...cand ne jucam cu papusi de malai si mancam pita cu unsoare sau cu "miere de prune" si eram fericiti... atat de fericiti...Mi-e dor si de vecini... de copiii de la biserica, de la scoala... sa le aud glasurile vesele rasunad pe coridor si in pauze... zbenguindu-se in voie si mai zabovind dupa ce suna clopotelul... mi-e dor sa mai intru o data la clasa... sa ma uit la ei cu drag, ca la niste pui de oameni ce abia mijesc ochii in lume, dar crezand ca stiu si pot totul...ca la niste pagini albe, imaculate, pe care ce scrii, aceea se ramane...Mi-e dor de atatea lucruri... si cred ca va trebui sa traiesc cu dorul acesta in suflet toata viata... Dar ma bucur de un lucru: ca nimeni niciodata nu-mi va putea fura amintirea dulce a satului meu... cu tot ce inseamna pentru mine: ACASA."(Dana Faina)

P.S. Multumesc pentru ca esti alaturi de noi.